Iulie

A apărut numărul din iulie al revistei „Művelődés”, număr dedicat în totalitate Jocurilor Olimpice. Legat de amânarea, cauzată de pandemia Covid-19, a Jocurilor Olimpice de Vară, de la Tokio, din anul 2020 în acest an, în editorialul său istoricul sportiv clujean, Killyéni András notează printre altele: „Anul 2021 este unul atipic, pentru că niciodată în decursul istoriei Jocurilor Olimpice moderne, nu s-a întâmplat, ca acestea să fi fost organizate în ani fără soț. Uite că acum s-a întâmplat, dar, totuși, vestea este, într-adevăr, o veste bună: la Tokio este Olimpiadă! Haideți să sărbătorim evenimentul, trăiască marea sărbătoare a sportului!”

Printre autorii acestui număr al revistei avem nume consacrate în domeniul jurnalismului sportiv, respectiv în domeniul cercetării istoriei Jocurilor Olimpice. Aceștia semnează articole care mai decare interesante, prin care rememorează unele momente de neuitat ale Olimpiadelor, și prin care ne împărtășesc unele informații mai puțin cunoscute din culisele celei mai însemnate întreceri sportive de pe mapamond. Astfel, istoricul sportiv Horváth Vilmos, din Szombathely (Ungaria), semnează un articol despre Jocurile Olimpice planificate, dar rămase neorganizate din pricina celor două Războaie Mondiale (Berlin – 1916, Tokio sau Helsinki – 1940, Sapporo, St. Moritz, Garmisch-Partenkirchen – 1940, Londra, Cortina d’Ampezzo – 1944). Jurnalistul sportiv Csinta Samu, din Sf. Gheorghe, rememorează finalele de gimnastică de la Olimpiada din 1984, de la Los Angeles, unde sportivele României au obținut atâtea succese, și la care una din stelele gimnasticii feminine mondiale, Szabó Kati, a cucerit nu mai puțin de patru medalii de aur și una de argint. Jurnalistul sătmărean Stahl Istvan semnează un articol despre sportivii și sportivele sătmăreni/sătmărene, care la diverse probe (scrimă, gimnastică, atletism, canotaj) au obținut minunate succese atât la Olimpiade, cât și la alte întreceri internaționale de seamă.

Istoricii sportivi budapestani, Szikora Katalin și Szabó Lajos, semnează două articole deosebit de interesante. Cea dintâi ne relatează despre viața baronului francez Pierre de Coubertin – unul dintre întemeietorii Jocurilor Olimpice moderne, co-fondator, împreună cu colegul său grec, Demetrios Vikelas, al Comitetului Olimpic Internațional (CIO) –, și rolul său în promovarea și înscrierea în programul Jocurilor Olimpice al disciplinei artelor (arhitectură, pictură, sculptură, muzică și literatură), la începutul secolului al 20-lea. Szabó Lajos îl prezintă pe atletul Szokoly Alajos, primul sportiv din istoria Jocurilor Olimpice moderne, care a alergat pe pista numărul unu, la Olimpiada din 1896, de la Atena.

În domeniul Olimpiadelor de Iarnă, fostul director sportiv, Csíki András, din Miercurea Ciuc, rememorează acele vremuri frumoase, când echipa de hochei pe gheață a României lua parte la Jocurile Olimpice de Iarnă (Innsbruck – 1964 și 1976, Grenoble – 1968, Lake Placid – 1980), având în componența sa mai mulți jucători din Ciuc și din Gheorghieni. Dobos László, gazetar sportiv din Miercurea Ciuc, semnează un articol despre biatlonista Tófalvi Éva, multiplă campioană națională, singura sportivă din România, care a reușit o medalie de aur la o Cupă Mondială, la proba de 15 km (Hochfilzen, Austria – 2008), deținătoare a recordului românesc de șase participări la Olimpiadele de Iarnă, de două ori (Vancouver – 2010 și Soci – 2014) port-drapel al României.

Jurnalistul clujean Balázs Bence semnează un interviu cu fizicianul clujean Kovács Zoltán, membru al echipei României, câștigător la înot, la Jocurile Olimpice ale handicapaților fizici, de la Saint-Etienne, din anul 1975. În fine, dar nu în ultimă instanță, istoricul clujean Lakatos Artur semnează un interesant articol despre istoria și rolul mass-mediei în cadrul mișcării olimpice, iar jurnalistul sportiv Boros Miklós, tot din Cluj, semnează un articol despre eterna dilemă a Jocurilor Olimpice: problematica încadrării sportivilor în categoria de amatori sau în cea de profesioniști.

Revista este bogat ilustrată cu fotografii de epocă și cu mai multe instantanee recente.