Iulie

“În Transilvania, sau mai precis în Banat, un domn poet din Timișoara, Petre Oprișan, a fost cel care a deschis drumul aducerii lui Petőfi Sándor la cunoștința publicului nevorbitor de limbă maghiară, în 1885, urmat câțiva ani mai târziu de literarul, poetul și traducătorul brașovean Ștefan Octavian Iosif, fondator al Societății Scriitorilor Români, care a început să traducă poeziile lui Petőfi în limba română” – scrie Benkő Levente, redactor-șef, în editorialul din luna iulie al revistei Művelődés.

În luna ianuarie a acestui an am sărbătorit 200 de ani de la nașterea lui Petőfi Sándor, și 2023 fiind astfel un an comemorativ, mai multe articole din numărul din iulie al revistei Művelődés se plasează în universul poetului revoluționar. În cadrul rubricii ”Művelődés 75”, putem afla mai multe despre rolul poetului ardelean în evenimentele revoluției din 1848/49 și despre circumstanțele morții sale, în două articole: unul semnat de Csetri Elek, intitulat ”Petőfi Bem forradalmi seregében”/”Petőfi în armata generalului Josef Bem”, iar al doilea semnat de Illyés Gyula, intitulat ”Petőfi halála”/” Moartea lui Petőfi”. În 1992, muzeul din Tarnów, Polonia, a publicat o mică broșură despre povestea tabloului numit Panorama Bem-Petőfi, care a avut un mare succes, și care rezumă cele mai importante fapte în stilul broșurii informative publicate atunci când a fost pictat tabloul istoric de mari dimensiuni, în urmă cu aproape o sută de ani. Un rezumat în limba maghiară al versiunii poloneze a publicației poate fi citit în articolul intitulat ”Erdélyi körkép”/”Panoramă transilvană”, semnat de Alicja Majcher-Węgrzy.

În cadrul rubricii ”Petőfi 200” apar două texte: relatarea lui Császár József, intitulată ”Petőfi olvasni tanít”/”Petőfi ne învață să citim”, ne povestește cum autorul a făcut cunoștință cu opera literară a poetului în toamna anului 1947. Studiul lui Kristály Anasztázia oferă o perspectivă asupra traducerilor românești ale operelor lui Petőfi Sándor, cu un accent deosebit pe lucrarea lui Nicolae I. Pintilie, apărută sub titlul Petőfi Sándor: Poezii în 1996, care este unică din mai multe puncte de vedere.

“Satul nostru, Lábnyik/Vladnic, a fost primul loc din Moldova, unde a fost construită o Casă Maghiară cu scopul de a funcționa nu doar ca școală, ci și ca o casă comunitară”, scrie Szentes Stefánia în rubrica ”Közösség”/”Comunitate”, într-un articol din care putem afla mai multe despre funcționarea caselor maghiare din Moldova și despre situația învățământului maghiar din Țara Ceangăilor.

În 1841, a fost lansată mișcarea itinerantă a medicilor și naturaliștilor maghiari la Pesta, iar după cea de-a treia întâlnire de la Bánska Bystrica, oraș aflat pe teritoriul Slovaciei de astăzi, în vara anului 1843 au ținut cea de-a patra întâlnire itinerantă sau marea întâlnire la Timișoara. Kiss László abordează mișcarea din secolul al XIX-lea în articolul său ”Adalékok az 1843-as temesvári vándorgyűléshez”/”Completări la adunarea itinerantă de la Timișoara, în 1843″, care poate fi citit în cadrul rubricii ”Enciklopédia”/”Enciclopedie”.

Imaginea de pe copertă a fost realizată de Pogány Gábor Benő. În acest număr am folosit fotografii și ilustrații de Demeter Zsuzsanna, Goszleth István și Paur Géza.