August

În editorialul său, intitulat „Szülőföld és lélek” („Suflet și pământ natal”), Hadnagy Jolán, animator cultural din Lupeni (jud. Harghita) așterne câteva gânduri privind legăturile indestructibile și eterne dintre om și pământul, satul său natal, cu ocazia aniversării a 120 de ani de la nașterea celebrului romancier și nuvelist secui, Tamási Áron (1897–1966). Tamási, născut în localitatea harghiteană de lângă Odorheiu Secuiesc, Lupeni, este autor a nenumărate romane, nuvele și piese de teatru, în tinerețe, aidoma multor alți secui, și-a încercat și el norocul prin America, a scris în perioada interbelică celebra sa trilogie, de fapt romane autobiografice: „Ábel az országban” („Ábel în țară”), „Ábel a rengetegben” („Ábel în codru”), „Ábel Amerikában” („Ábel în America”), fiind foarte apreciat în rândul cititorilor maghiari, volumul său „Ábel în codru” apărând și în traducere în limba română. „Tamási Áron a fost cel care, în operele sale, alinta și descria cu atât de imensă dragoste amintirile meleagurilor natale, încât cei care-l citesc se îndrăgostesc de aceste meleaguri și locuitorii săi” – conchide printre altele Hadnagy Jolán.

În cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”), Balla Balázs și Both Zsuzsa, folcloriști din Cluj, în articolul lor intitulat „Az első lépéseim után már a lelkem is táncolt” („După primii pași deja-mi juca și sufletul”) prezintă aceea inițiativă rară, din Cluj, denumită grupul „30plusz”, în cadrul căruia orice doritor de dansuri populare, trecut de vârsta de 30 de ani și care din varii motive n-a avut posibilitatea de a învăța, are posibilitatea de a se iniția în tainele dansurilor populare maghiare ale diferitelor regiuni transilvane.

În cadrul rubricii „Enciklopédia” („Enciclopedia”), arheologul clujean T. Szabó Csaba, în articolul său intitulat „Régészet a városban” („Arheologie în oraș”) trece în revistă perspectivele arheologiei urbane din România, precum și cea a noii „ramuri” a arheologiei, a așa numitei public archeology.

În cadrul rubricii „Emlék-lapok” („File de memorie”) revista publică o recenzie mai veche, prea puțin cunoscută a fostului poet și critic literar Szabédi László (1907–1959), despre nuvelele lui Tamási Áron. În cadrul aceleiași rubrici, istoricul Csorba Csaba descrie, pe scurt, pericolul otoman și încercările otomanilor de a ocupa Patriumul – părțile de dincolo de Piatra Craiului – de la mijlocul secolului al 16-lea, precum și asediul turcilor împotriva orașului Gyula, din anul 1566. În cadrul aceleiași rubrici revista publică cu titlul „Beszámoló egy Zeppelin-utazásról” („Povestire despre o călătorie cu Zeppelinul”) o interesantă relatare din anul 1931 a singurului călător din România, clujeanul dr. Tulogdy János, care a avut ocazia să participe la un zbor între Budapesta și Miskolc. Articolul este publicat cu ocazia aniversării a 120 de ani de la moartea inventatorului dirijabilului, maghiarul Schwartz Dávid (1850–1897), a 100 de ani de la moartea contelui Ferdinand von Zeppelin (1838–1917) – cel care, după moartea inventatorului, cumpăra invenția lui Schwartz, de la văduva acestuia – și a aniversării a 80 de ani de la accidentul tragic al celebrului dirijabil Hindenburg de la Lakehurst (SUA, 1937), accident ce punea capăt erei dirijabilelor.

În cadrul rubricii „Galéria” („Galeria”), în articolul său intitulat „A fényképész, aki körbefotózta a 20 századi Székelyföldet” („Fotograful care a imortalizat secolul al 20-lea în Ținutul Secuiesc”), Kedves Anett, folclorist din Cluj, prezintă viața și opera renumitului fotograf călător Andory Aladics Zoltán (1899–1990), din Miercurea Ciuc. În cadrul aceleiași rubrici sculptorul turdean Suba Laszlo prezintă alabastrul de la Turda, precum și varietatea de posibilități și câteva din cele mai importante opere pe care omenirea le-a creat, din acest material, în decursul veacurilor.

În cadrul rubricii „Könyvesház” („Casa cu cărţi”) folcloristul și profesorul universitar, Pozsony Ferenc, din Cluj semnează o recenzie a cărții intitulate „Háromszék népi építészetéről” („Despre arhitectura populară din Trei Scaune”), de Murádin Beyer Katalin, arhitect din Cluj.

În cadrul rubricii „Forma-bontó” („Cu alte cuvinte”) Spinochi Csilla, din Gheorghieni, studentă la arte plastice, aduce un pios omagiu regretatului său profesor, Nagy Ödön (1957– 2017), grafician și pictor din Miercurea Ciuc.

În cadrul rubricii „Szabadidő” („Timp liber”), graficianul clujean Takács Gábor semnează un articol intitulat „Lisszaboni látogatás” („Vizită la Lisabona”) prezentând o scurtă istorie, precum și cele mai frumoase și renumite locuri ale Lisabonei, cu ocazia unei vizite în pitorescul oraș lusitan.

Coperta din faţă a revistei este ilustrată cu un interior dintr-o casă secuiască de la Șumuleu Ciuc, fotografie realizată de Andory Aladics Zoltán, în prima jumătate a anilor 1940. Pe coperta din spate se poate vedea castelul Pena din Sintra, instantaneu realizat de Takács Gábor. Fotografiile și ilustrațiile acestui număr au mai fost executate de către Andory Aladics Zoltán, grupul „30plusz”, Murádin Beyer Katalin, Nagy Ödön, Rohonyi D. Iván, Spinochi Csilla, T. Szabó Csaba și Takács Gábor.