Aprilie

Editorialul din luna aprilie este semnat de către redactorul șef, Dáné Tibor Kálmán. Autorul, în articolul său intitulat „A bizalom mint társadalmi tőke” („Încrederea ca și capital social”) prezintă câteva aspecte ale unui fenomen interesant, ci anume al încrederii oamenilor. Autorul notează faptul că atât solidaritatea față de ceilalți cetățeni, cât și încrederea în instituțiile statului sunt mai accentuate în țările nordice ale Europei, cum ar fi Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca. În aceste țări încrederea are o adevărată tradiție și se manifestă foarte puternic. Printre factorii care ar putea influența atitudinea oamenilor față de societatea în care trăiesc autorul menționează climatul și religia majorității cetățenilor dintr-o anumită țară. În Scandinavia, climatul fiind mai răcoros, oamenii erau practic forțați să fie mai solidari, în timp ce coborând spre țările mediteraneene, unde forțele naturii erau și sunt și astăzi mai blânde cu oamenii, aceștia nu sunt siliți să depindă unul de celălalt, astfel nici încrederea se manifestă foarte puternic printre ei. 

În cadrul rubricii „Vadrózsák” („Flori de măceş”) etnograful Halász Péter semnează o laudație a profesorului Deáky András, rostită cu ocazia decernării premiului Pentru Moștenirea Maghiară în data de 19 martie.

În cadrul rubricii „Közösség” („Comunitate”), Romhányi András, organizator al unor evenimente culturale din Budapesta relatează despre Colegiul Maghiar, organizație fondată pentru a facilita relațiile culturale maghiare dintre Ungaria și regiunile locuite de către maghiari din afara hotarelor. Ideea unei astfel de instituții s-a născut la începutul anilor 1990, și încă de la început dorea să sprijine și să promoveze valorile culturii maghiare, făcându-le mai accesibile pentru maghiarii minoritari din tările vecine. În cei 25 de ani de funcționare, Colegiul Maghiar a derulat peste 730 de proiecte (cursuri, schimburi de experiențe, călătorii de studiu, turneuri de teatru, concerte, spectacole, etc.), devenind astfel un „atelier spiritual” în cadrul căruia mii de maghiari au putut participa la discuții și dezbateri interesante.

Tot în cadrul aceleiași rubricii „Közösség” („Comunitate”), Varga Gabriella semnează un articol despre formația de muzică „Mustármag” („Grăunțele de muștar”) din Târgu Mureș. Această formație are ca și bază o comunitate romano-catolică care coordonează numeroase programe de educație și de evanghelizare. Prin realizarea oratoriilor și operelor rock de-a lungul anilor scopul formației era acela de a exprima dragostea față de ceilalți, prețuirea conceptului de familie, formularea valorilor căminului și a acelei ordini a valorilor, care pun țara lui Dumnezeu pe primul loc.

În cadrul rubricii „Színpad” („Scenă”), în articolul intitulat „Új slamek fújnak” („Bate vântul noilor slam-uri”), membrii echipei NEST oferă o imagine amplă despre „slam poetry”, o mișcare culturală relativ nouă, care a cucerit sute de tineri ardeleni, și care se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare, în special în marile orașe universitare. Slam poetry combină cu ușurință și succes diferite elemente ale literaturii, teatrului, rap-ului, precum și ale genului stand up comedy. Echipa NEST dorește să reprezinte în mod accentuat slam poetry-ul maghiar ardelean, și să asigure un punct de întâlnire pentru amatori și profesioniști din diferite domenii ale artelor.

În cadrul rubricii „Enciklopédia” („Enciclopedie”), istoricul de sport Killyéni András din Cluj semnează un interesant articol despre ciclismul clujean la sfârșitul secolului al 19-lea. În anii 1890 adepții acestui sport (relativ nou pe acea vreme) au încercat să definească și să accepte conceptul de profesionism. Cluj-Napoca a devenit repede unul dintre centrele ciclismului maghiar, gâzduind multe concursuri de nivel european. Stabilirea criteriilor de participare la aceste competiții a fost foarte dificilă, deoarece concurenții „străini” sau cei din capitală a venit cu biciclete și echipamente mult mai performante decât cei clujeni. Cu timpul bicicletele au devenit mai mult mijloc de transport, iar administrațiile orașelor mai mari au hotărât să introducă o taxă specială pentru proprietarii de bicilete. Astfel amatorii acestui sport au părăsit asociațiile, unde ca și membri tot achitau o anumită cotizație, organizațiile de specialitate s-au desființat, iar pistele de ciclism au fost demolate.      

În cadrul rubricii „Könyvesház” („Casa cu cărţi”), organizatorul de evenimente culturale din Odorheiu-Secuiesc, P. Buzogány Árpád semnează cu titlul „Múlt századi erdélyi pedagógussorsokról” („Despre destinul pedagogilor secolului trecut”) recenzia cărții intitulate „Egy pedagógus életútja” („Calea de viață a unui pedagog”), care în care profesorul Szécsi Antal relatează memoriile sale personale de-a lungul anilor, acumulate în diferite locații și regiuni ale țării, într-o lume în care destinul de pedagog era foarte aspru cu individul care dorea să trăiască această vocație.

În cadrul rubricii intitulate „Emlék-lapok” („File de memorie”) istoricul clujean Lupescu Radu semnează un articol despre privilegiile acordat de către regele Carol Robert cetățenilor clujeni în 1316. În lupta cu seniorii locali Clujul i-a oferit regelui un suport considerabil, iar acesta a recunoscut meritele clujenilor printr-un privilegiu orășenesc major. Diploma care stabilește aceste libertăți este un document foarte valoros și important, și include printre altele dreptul de a-și alege liberi judele, preotul și parohul, de a stăpâni și utiliza pământurile din împrejurimi, precum și permisiunea de a nu plăti vămi după mărfurile lor pe teritoriul Transilvaniei. Aceste libertăți au fondat în mod indiscutabil dezvoltarea continuă și rapidă a orașului.

În cadrul rubricii „Vadrózsák” („Flori de măceş”) Máriás József, jurnalist pensionar din Nyíregyháza, în articolul său intitulat „… hogy napjaink ne csak elteljenek…” („… pentru ca zilele noastre să nu doar treacă…”) prezintă un meșteșug tradițional ardelenesc, olăritul, printr-o carte scrisă de Szathmári Ferenc, președintele Asociației Artiștilor Populari Maghiari din România, despre olarul corundean Páll Ágoston. 

Coperta din faţă a revistei este ilustrată cu o fotografie realizată de către echipa NEST. Pe coperta din spate se vede o fotografie veche despre două femei care se plimbă pe străzile Clujului în 1910. Celelalte fotografii și ilustrații ale revistei au fost realizate de către echipa NEST și Thomas Câmpean.